O poza perfecta

O poza perfecta

miercuri, 13 mai 2009

Povestea noastra pe scurt

.

Ne-am cunoscut in urma cu 4 ani, in Constanta, locul unde slujeam amandoi ca si misionari. Fred a slujit o misiune cu timp deplin in Romania, iar eu eram o mini misionara pentru 6 saptamani in Constanta. In timpul misiunii lui am fost prieteni, iar atunci cand a slujit in ramura mea m-am bucurat mult si cred ca am ajuns sa-l cunosc putin mai bine si am stiut de atunci ca este o persoana minunata si cu un suflet imens. Intotdeauna ii placea sa ajute si sa se implice cat poate de mult si oriunde a mers a facut o impresie tare buna si toti care il cunosc il iubesc.
Dupa ce a plecat acasa am continuat sa tinem legatura, ca si amici si ne placea sa vorbim despre vietile noastre si sa impartasim unul altuia experientele noastre, atat cele bune cat si cele mai putin bune. In acel timp nu m-am gandit ca ar putea fi ceva mai mult intre noi, dar in acelasi timp cred ca a fost intotdeauna ceva care m-a atas la el si m-a facut sa-l admir si sa vreau sa vorbesc cu el mai mult.
Pe la inceputul acestui an, mai exact la inceputul lunii Martie am inceput sa vorbim mai serios si intr-o dimineata am primit un mesaj de la el in care imi spunea ce simte pentru mine si sincer, am ramas uimita putin, dar in acelasi timp eram foarte fericita. Este interesant pentru noi faptul ca ne rugam fiecare individual ca sa stim ce sa facem cu vietile noastre si am simtit ca intre noi era ceva mai mult decat o simpla prietenie si am simtit ca suntem unul pentru celalalt. Raspunsul rugaciunilor noastre a venit ca un sentiment calm si foarte clar. Dupa aproximativ 2 saptamani(pe 19 Martie) m-a sunat pe la 1:30 dimineata la mine si m-a intrebat daca vreau sa fiu sotia lui. Sincer, nu-mi venea sa cred ce aud, dar ma simteam fericita si am zis da, iar dupa ce am inchis telefonul ma uitam sa vad daca am visat sau chiar era pe bune. Spre fericirea mea era adevarat si simteam ca plutesc. El a contiuat sa lucreze cu tatal si fratele lui in State, ca sa poata strange bani sa vina in Bucuresti sa putem fi impreuna. Este greu atunci cand jumatatea ta este in cealalta parte a lumii, dar am fost puternici si am rezistat pana cand a venit el la mine. Pe 8 Aprilie a venit si eram asa fericiti sa ne putem strange in brate si sa fim impreuna. Tot drumul de la aeroport pana acasa ne-am pupat si ne-am tinut strans in brate. Trebuie sa va marturisesc ca Fred saruta excelent de bine ;) Ma simt cea mai norocoasa si binecuvantata fata de pe pamant sa-l am alaturi de mine si sa putem creste impreuna.
Sambata, pe 16 Mai ne casatorim si abia asteptam. Pe 20 vom merge la Templul din Freiberg pentru a fi pecetluiti pentru eternitate.
Il iubesc pe Fred din toata inima mea si imi doresc sa-l pot face cel mai fericit om din lume.


Irina